Cea mai mare reţea urbană de telecabină instalată vreodată

Companiile indigene de macarale au descris proiectul de ridicare a unui total de 67 de suporturi pentru cele trei conexiuni de telecabină ca fiind imposibil. Dar, pentru angajaţii filialei tiroleze a Felbermayr din Wörgl, provocările au părut accesibile încă de la început. „Avem o experienţă bogată în manipularea macaralelor mobile la mare altitudine şi pe teren inaccesibil”, spune Elmar Gsaller, care a lucrat pe şantiere de construcţii în condiţii extreme, precum gheţarii Hintertux şi Stubai din Tirol vreme de aproximativ 20 de ani, acesta fiind implicat în proiect ca macaragiu. „Dar iniţierea cu succes a proiectului s-a datorat, într-o mare măsură, spiritului de colaborare cu Doppelmayr”, comentează Johann Lettenbichler, managerul de şantier responsabil în cadrul Felbermayr: „Intervalul de timp de la şedinţa iniţială la ziua în care contractul a fost pregătit pentru semnare a fost de numai câteva zile.” Dacă ţinem cont de faptul că, în principiu, în Bolivia nu se pot utiliza macarale înregistrate în străinătate şi că formalităţile vamale pot dura săptămâni întregi, este un fapt de-a dreptul remarcabil.

Datorită experienţei pozitive cu macaralele Liebherr la mare altitudine, decizia pentru Bolivia a fost favorabilă producătorilor de macarale din Ehingen. Pentru transportul la locaţia de construcţie din Bolivia, utilaje de 160, 130 şi 90 de tone au fost expediate la Bremerhafen alături de platforme telescopice şi de tip foarfecă şi camioane cu stivuitoare telescopice cu furcă, pentru o aventuroasă călătorie de la portul chilian Iquique la şantierul de construcţii din La Paz. Dar nu numai călătoria de 1000 de kilometri şi diferenţa de nivel de 5000 de metri au fost dificile, ci şi activitatea pe şantierul în sine: „Gropile din asfalt au o adâncime de până la jumătate de metru, iar denivelările nu trebuie nici ele subestimate”, spune Gsaller. De asemenea, pantele de aproximativ 18% nu sunt ceva neobişnuit. „Este o muncă grea pentru cutiile automate, iar din când în când trebuie să le lăsăm să se răcească.”

Nu numai condiţiile de drum reprezintă o problemă; atât oamenii, cât şi tehnologia luptă să se adapteze la presiunea atmosferică redusă. Aceasta înseamnă nu doar că funcţionarea motoarelor diesel este problematică la această altitudine - şi pentru lucrători este dificil să se adapteze la condiţiile neprielnice de la peste 4000 m peste nivelul mării. De exemplu, unii dintre montatori au acuzat dureri de cap, au fost spitalizaţi şi li s-a administrat oxigen timp de mai multe zile. Alţii au luat avionul direct spre casă, deoarece nu s-au putut adapta din cauza răului de înălţime. „Corpul uman se adaptează greu la presiunea atmosferică redusă”, spune Gsaller, descriind propria sa experienţă. Totuşi, pentru el şi cei doi colegi ai săi, aceasta nu a fost niciodată o problemă. „Suntem tirolezi”, glumeşte el într-un dialect inconfundabil.

Activitatea de instalare a primei conexiuni de telecabină a început în toamna lui 2013. Prima linie a fost deschisă de preşedintele bolivian Evo Morales în luna mai. Aceasta face legătura între oraşele La Paz şi El Alto, contribuind la o descongestionare majoră a reţelei rutiere suprasolicitate. Celelalte două linii vor fi finalizate până la sfârşitul anului 2014.

Previous Next